a pus banii pe masă. Bancnotele erau noi, miroseau a ceva străin.
— Cu banii ăștia îți poți lua ce vrei.
— Poți începe de la zero.
Maria și-a retras mâna de pe rochie.
— Mamă… noi nu vrem să plecăm.
Irina a înghețat o clipă.
— Nici nu știți ce refuzați, a spus rece.
Atunci Ana s-a ridicat în picioare.
Cu spatele drept. Cu vocea sigură.
— Știm.
— Știm ce înseamnă să ne țină cineva de mână când ne e frică.
— Știm ce înseamnă să coasem nopțile și să râdem.
— Știm ce înseamnă „acasă”.