Sora mea a născut, așa că m-am dus la spital

plâns. Mult. Fără rușine.

 

I-am spus totul. Fără să înfrumusețez nimic. Tata a ascultat în tăcere, cu maxilarul încleștat. Când am terminat, a oftat adânc.

 

„Ai făcut bine că ai plecat”, mi-a spus. „Restul le rezolvăm pas cu pas.”

 

În zilele următoare am devenit o altă femeie. Am vorbit cu un avocat. Am scos extrase de cont. Am adunat dovezi. Fiecare leu cheltuit de Cătălin pe ascuns, fiecare transfer către Sorina, fiecare minciună avea acum o urmă clară.

 

Am aflat că firma lui era pe minus