pe sursa conflictului.
Am început terapie de cuplu.
Șase luni am locuit în aceeași casă, dar cu limite complet diferite.
Nimeni din familia lui nu mai primea cheie.
Nimeni nu mai folosea mașina mea.
Documentele mele nu mai erau accesibile altora.
Iar „familie” nu mai era un cuvânt care anula automat cuvântul „nu”.
Daniel a trebuit să învețe ceva ce eu învățasem lângă un frigider încuiat:
pacea obținută prin sacrificarea unei singure persoane nu este pace.
Este supunere.
Într-o seară, aproape un an mai târziu, am deschis frigiderul și am