a altceva, ceva ce n-am mai simțit de la 24 de ani.
Mirosea a libertate.
Am dormit trei nopți la mama, apoi am închiriat — iar peste două luni am cumpărat — un apartament luminos, la cinci minute de școala copiilor. Cu trei balcoane și cu o bucătărie în care nimeni nu-mi spune ce am voie să visez. Divorțul a mers repede: Bogdan n-a mai avut cu ce plăti nici avocatul. Telefoanele lui au sunat săptămâni întregi — întâi furioase, apoi plângăcioase, apoi tot mai rare. Nu i-am răspuns. Nu din răzbunare. Pur