vrut să-ți iau măcar o parte din această povară. Am vândut garsoniera bunicii ca să îți las o casă a ta, plătită complet, unde să poți trăi liniștit și fără griji financiare când eu nu voi mai fi. Nu ți-am spus pentru că știam că te-ai fi opus și nu m-ai fi lăsat niciodată să renunț la moștenirea mea.
Te rog să nu fii supărat. A fost singurul mod prin care am putut să-ți mulțumesc pentru fiecare zi în care m-ai iubit și m-ai îngrijit.
Cu dragoste, Cristina.”
Partea a