Sacrificiul tăcut al Cristinei

ne apăsa umerii de ani de zile și pe care eu mă chinuiam singur să-l duc de când ea se îmbolnăvise.

Tremurând, am rupt plicul și am scos scrisoarea scrisă cu scrisul ei ușor ezitant din cauza bolii:

„Dragul meu Radu,

Dacă citești asta, înseamnă că nu am mai avut timpul sau puterea să-ți spun eu însămi. Știu cât de greu ți-a fost în ultimele luni, chiar dacă ai încercat să ascunzi asta. Te-am văzut obosit, speriat și copleșit de rate, de spital, de frica de a mă pierde.

Am