S-a întors din Italia prefăcându-se că a ajuns la sapă de lemn

n-am uitat niciodată pentru cine ai făcut toate sacrificiile.

Vocea lui s-a întărit.

— Dar nici ce ai îndurat.

Bărbatul cu dosarul a întins actele.

— Aveți dreptul să evacuați actualii ocupanți sau să decideți altfel.

Doamna Carmen a început să tremure.

— Speranța… mamă… nu face asta…

Pentru prima dată, vocea ei nu mai era rece. Era speriată.

Speranța a privit casa. Pereții, ferestrele, poarta.

Apoi și-a privit mama.

Apoi pe Rozalia.

Și, în final, pe Andrei.

A tras aer adânc în piept.

— Nu vreau să dau pe nimeni afară —a spus