mereu că povestea avea să pară altfel dacă era spusă pe jumătate.
A doua zi am sunat-o pe Adriana. Au urmat discuții, certificate vechi, fotografii și documente de familie. Totul confirma explicația părinților mei. Nu exista o identitate ascunsă și nici o adopție secretă. Exista doar o tragedie veche despre care adulții hotărâseră să nu mai vorbească.
Profesorul Marinescu și-a cerut scuze oficial și personal pentru felul în care se purtase. Am acceptat scuzele, dar i-am spus ceva ce cred că nu a uitat:
— Dacă vreodată vreți să ajutați o