Profesorul meu mă obliga să rămân după fiecare curs până când plecau toți ceilalți

studentă, nu o izolați, nu încuiați ușa și nu-i spuneți să păstreze secretul. Indiferent cât de bune credeți că sunt intențiile dumneavoastră.

A dat din cap.

— Ai dreptate.

Cu câteva luni înainte de absolvire, Adriana mi-a oferit o copie a fotografiei originale.

Am pus-o într-un album al familiei.

Nu pentru că Irina fusese mama mea.

Nu fusese.

Ci pentru că făcea parte din povestea tatălui meu și, indirect, din povestea mea.

Iar lucrul care aproape mă făcuse să plâng în acea sală de curs nu fusese descoperirea vreunui secret teribil