Profesorul meu mă obliga să rămân după fiecare curs până când plecau toți ceilalți

să vină… și faptul că am încuiat ușa… a fost complet nepotrivit.

Avea dreptate.

Chiar dacă intenția lui nu fusese cea pe care o bănuisem, comportamentul lui mă speriase.

Mi-am luat fotografia și am plecat.

În seara aceea am mers direct la părinții mei.

Tata a pălit când i-am pus fotografia pe masă.

Mama mea, Cristina, a început să plângă.

Atunci am aflat adevărul.

Irina fusese într-adevăr însărcinată când murise.

Dar copilul nu eram eu.

Sarcina ei era cunoscută de tata, iar copilul fusese al lui. După accident, medicii nu