veche. Era făcută cu aproape douăzeci și cinci de ani înainte, în fața aceleiași universități. Trei tineri stăteau unul lângă altul și zâmbeau spre aparat.
L-am recunoscut imediat pe tata.
Lângă el era profesorul Marinescu, mult mai tânăr.
Iar între ei se afla o fată.
Mi s-au înmuiat genunchii.
Fata din fotografie semăna izbitor cu mine.
— Cine este? am întrebat.
Adriana își șterse ochii.
— Sora mea, Irina.
Profesorul își trase un scaun, dar nu se apropie de mine.
Adevărul a venit bucată cu bucată.
Tata, Robert și Irina fuseseră prieteni