Prietenul meu din copilărie o scotea în fiecare joi la dans pe mama mea rămasă văduvă

Ne bucurăm că cineva a ajutat-o să nu renunțe la ceea ce iubea cel mai mult.

În acel moment am înțeles că nu era vorba despre o poveste de dragoste.

Era vorba despre loialitate.

Despre prietenie.

Și despre o promisiune făcută unui om aflat la sfârșitul vieții.

În fiecare joi, de atunci înainte, am început să merg și eu în parc.

Uneori dansam.

Alteori doar priveam.

Dar de fiecare dată când o vedeam pe mama zâmbind și învârtindu-se pe muzică, îmi aminteam de vorbele pe care tata mi le spusese