apărut în ochi.
— Îmi pare rău.
Sofia Andreevna a încuviințat.
— Sper să-ți pară rău nu pentru că ai fost prins, ci pentru că ai uitat de ce ai ales această meserie.
S-a ridicat și a plecat.
Generalul, care o aștepta afară, i-a deschis portiera mașinii.
De data aceasta nu i-a mai dat onorul militar.
Nu era nevoie.
Respectul pe care îl purta pentru ea se vedea în fiecare gest.
Iar cei care asistaseră la întreaga întâmplare au înțeles un lucru simplu: uniforma poate impune autoritate, dar caracterul este cel care