spun ceva.
Elena a așteptat.
— De atunci, când opresc pe cineva, încerc să-mi pun o întrebare înainte să-mi fac o părere despre omul din fața mea.
— Ce întrebare?
Radu zâmbi stânjenit.
— “Ce faptă a făcut, nu cum mi se pare că arată?”
Elena zâmbi.
— E un început bun.
S-a urcat în mașină și a pornit.
În oglinda retrovizoare îl văzu pe Radu rămânând pe trotuar.
Petre îi spusese cândva că oamenii sunt foarte preocupați să afle cine este important și cine nu.
Elena învățase între timp ceva mai simplu.
În