vântul. Mi-am spus că stau doar cât se încălzește copilul. Am ațipit fără să vreau.
Și acolo m-a găsit paznicul.
— Cum te cheamă? m-a întrebat.
— Larisa.
— Eu sunt Nelu, a zis. Stai aici, nu te miști. Copilul nu trebuie ținut pe frig.
S-a dus și a venit înapoi cu un termos de ceai și cu o pătură veche, dar curată, mirosind a săpun de casă. Mi-a întins ceaiul și a pus pătura peste umerii mei și ai lui Luca.
— Bea. Și taci. Dacă vine cineva, spui că ești cu mine.