Paznicul m-a găsit dormind pe casa scării, cu bebelușul de 5 zile la piept — a doua zi, în loc să mă dea afară, proprietarul blocului mi-a întins o cheie…

Am băut ceaiul cu mâinile tremurând. Eram convinsă că e doar o amânare. Că peste o oră tot va suna la poliție, tot mă va scoate afară, doar că mai omenește. Așa m-a învățat viața până atunci: că bunătatea vine în porții mici și se termină repede.

Nelu s-a așezat pe o treaptă mai jos, cu spatele la perete, și a rămas acolo. Din când în când se ridica, dădea o tură prin fața blocului și se întorcea. N-a mai vorbit. Doar veghea.

Pe la 6 dimineața, când geamul de