Paznicul m-a găsit dormind pe casa scării, cu bebelușul de 5 zile la piept — a doua zi, în loc să mă dea afară, proprietarul blocului mi-a întins o cheie…

Pe bilet scrisesem un singur rând:

„Fiul meu și-a avut primul acoperiș datorită dumneavoastră.”

Nelu a citit biletul, l-a împăturit la loc și l-a pus în buzunarul de la piept, exact ca Costel bancnota. N-a spus nimic. A întins doar mâna și l-a mângâiat pe Luca pe cap, cu palma lui aspră.

— Să-mi fie sănătos, a zis într-un târziu. Și când o crește mare, să-i spui cum a fost. Nu ca să-i fie milă. Ca să știe să deschidă și el o ușă cândva.

Au trecut ani de atunci. Luca