Paznicul m-a găsit dormind pe casa scării, cu bebelușul de 5 zile la piept — a doua zi, în loc să mă dea afară, proprietarul blocului mi-a întins o cheie…

merge la școală acum, e un băiat cuminte și bun la matematică. Din banii pe care mi i-a împins Costel înapoi în palmă i-am cumpărat primul ghiozdan, exact cum spusese el. Trec și acum, din când în când, pe la blocul acela. Nelu a ieșit la pensie, dar tot îl vizitez. Costel a mai îmbătrânit, dar tot ține caietele lui în neorânduială și tot mă întreabă, râzând, dacă nu vreau să i le pun iar la punct.

Nu știu nici azi de ce doi oameni străini au ales, în dimineața