tăcut o clipă. Apoi a împins spre mine un caiet gros, cu colțurile îndoite.
— Am 14 garsoniere date cu chirie, în trei blocuri. Nu mai știu cine mi-a plătit și cine nu, cine a semnat contract și cui i-a expirat. E o harababură de nu mai dorm noaptea. Îmi trebuie cineva care să-mi țină evidența asta la punct. Te plătesc lunar. Poți veni cu copilul, aici e cald.
M-am uitat la el fără să înțeleg pe deplin.
— De ce faceți asta pentru mine? Nu vă e milă de mine?
Costel