Patronul la care făceam curat de 12 ani mi-a pus în palmă un plic cu 8.000 de lei și mi-a spus: „Până luni vreau să-i cheltuiești pe toți. Nu mă interesează pe ce.”

ce este aici?”

„Pentru că lucrează pentru mine de doisprezece ani.”

„Exact. Lucrează.”

Am văzut fața lui Aurel schimbându-se.

„Și asta o face mai puțin decât tine?”

Cristina n-a răspuns.

„Eu sunt familia dumneavoastră.”

„Ai fost soția fiului meu.”

„Și asta nu înseamnă nimic?”

Aurel a tăcut câteva secunde.

„Înseamnă. Dar nu înseamnă că ai drept asupra lucrurilor mele.”

Cristina și-a luat geanta.

„O să vă pară rău.”

A plecat.

Doina și Rodica au urmat-o la câteva minute.

Eu am început să strâng ceștile.

Aurel m-a oprit.

„Lasă-le.”

„Le spăl