ce este aici?”
„Pentru că lucrează pentru mine de doisprezece ani.”
„Exact. Lucrează.”
Am văzut fața lui Aurel schimbându-se.
„Și asta o face mai puțin decât tine?”
Cristina n-a răspuns.
„Eu sunt familia dumneavoastră.”
„Ai fost soția fiului meu.”
„Și asta nu înseamnă nimic?”
Aurel a tăcut câteva secunde.
„Înseamnă. Dar nu înseamnă că ai drept asupra lucrurilor mele.”
Cristina și-a luat geanta.
„O să vă pară rău.”
A plecat.
Doina și Rodica au urmat-o la câteva minute.
Eu am început să strâng ceștile.
Aurel m-a oprit.
„Lasă-le.”
„Le spăl