repede.”
„Viorica.”
M-am întors.
„De ce ai ajutat familia aceea?”
Am ridicat din umeri.
„Pentru că știam cum e.”
„Cum?”
„Să alegi ce nu plătești luna asta.”
Aurel s-a uitat la mine mult timp.
Apoi a împins spre mine plicul cu cei 1.300 de lei.
„Ia-i.”
„Nu.”
„Sunt ai tăi.”
„Mi-ați spus să-i cheltuiesc.”
„Acum îți spun să-i iei.”
Am ezitat.
„Și mergi la dentist.”
De data asta i-am luat.
Dar povestea nu s-a terminat acolo.
În săptămânile următoare, Cristina a început să vină aproape zilnic.
Uneori singură.
Alteori