Patronul la care făceam curat de 12 ani mi-a pus în palmă un plic cu 8.000 de lei și mi-a spus: „Până luni vreau să-i cheltuiești pe toți. Nu mă interesează pe ce.”

repede.”

„Viorica.”

M-am întors.

„De ce ai ajutat familia aceea?”

Am ridicat din umeri.

„Pentru că știam cum e.”

„Cum?”

„Să alegi ce nu plătești luna asta.”

Aurel s-a uitat la mine mult timp.

Apoi a împins spre mine plicul cu cei 1.300 de lei.

„Ia-i.”

„Nu.”

„Sunt ai tăi.”

„Mi-ați spus să-i cheltuiesc.”

„Acum îți spun să-i iei.”

Am ezitat.

„Și mergi la dentist.”

De data asta i-am luat.

Dar povestea nu s-a terminat acolo.

În săptămânile următoare, Cristina a început să vină aproape zilnic.

Uneori singură.

Alteori