de mașină.”
Rodica a început:
„Aurel…”
„Nu vă judec pentru ce ați cumpărat. Vă judec pentru poveștile pe care mi le spuneți când vreți bani.”
Nimeni nu mai zâmbea.
Cristina a arătat spre mine.
„Și ea?”
Aurel s-a uitat la bonurile mele.
„Ea mi-a spus adevărul chiar și când adevărul nu o avantaja.”
Cristina s-a ridicat.
„Deci asta a fost? Un concurs?”
„Nu.”
„Ba da. Ne-ați pus pe toate să ne întrecem cu femeia care vă spală podelele.”
Aurel și-a ridicat privirea.
„Viorica nu s-a întrecut cu nimeni.”
„Atunci de