Documentele erau vechi și trebuiau verificate.
Dar un lucru era clar.
Ana existase.
— Și fotografia?
Mama își trecu degetele peste marginea ei.
— Am primit-o după câteva luni.
Fetița avea probabil patru sau cinci luni.
— De la cine?
— De la femeia care o creștea.
Sub fotografie venise o scrisoare.
Mama o păstrase.
Apoi încă una.
Și încă una.
În primii ani, familia respectivă trimisese câteva informații.
Ana era sănătoasă.
Începuse să meargă.
Îi plăcea muzica.
Avea părul mamei.
Apoi scrisorile se opriseră.
Familia se mutase.