Părinții mei au refuzat timp de treizeci și unu de ani să înlocuiască aceeași saltea veche și pătată

știut înainte să ni se spună cine era.

Avea ochii mamei.

Nu „semănau puțin”.

Erau aceiași.

Mama se ridică.

Andreea rămase la câțiva pași distanță.

Niciuna nu știa dacă avea dreptul s-o îmbrățișeze pe cealaltă.

În cele din urmă, mama spuse:

— Îmi pare rău că nu te-am găsit.

Andreea își strânse buzele.

— Eu am avut părinți buni.

— Mă bucur.

Mama începu să plângă.

— Nu am venit să-i înlocuiesc.

Cred că aceea a fost propoziția care a schimbat întâlnirea.

Andreea se așeză.

Am vorbit aproape patru ore.

Mai târziu, testele ADN