însă pasul pe care mama nu îndrăznise să-l facă la prima lor întâlnire.
O îmbrățișă.
Cutia de lemn nu s-a mai întors sub pat.
Mama a pus scrisorile și fotografiile într-un album.
Pe prima pagină a rămas fotografia aceea veche cu ea și bebelușul.
Pe ultima, am pus una nouă.
Mama și tata în mijloc.
Eu într-o parte.
Andreea în cealaltă.
Treizeci și unu de ani încercasem să-i conving pe părinții mei că păstrau o saltea care nu mai avea nicio valoare.
Nu înțelesesem că, pentru mama, valoarea nu fusese