Părinții mei au refuzat timp de treizeci și unu de ani să înlocuiască aceeași saltea veche și pătată

însă pasul pe care mama nu îndrăznise să-l facă la prima lor întâlnire.

O îmbrățișă.

Cutia de lemn nu s-a mai întors sub pat.

Mama a pus scrisorile și fotografiile într-un album.

Pe prima pagină a rămas fotografia aceea veche cu ea și bebelușul.

Pe ultima, am pus una nouă.

Mama și tata în mijloc.

Eu într-o parte.

Andreea în cealaltă.

Treizeci și unu de ani încercasem să-i conving pe părinții mei că păstrau o saltea care nu mai avea nicio valoare.

Nu înțelesesem că, pentru mama, valoarea nu fusese