Părinții mei au refuzat timp de treizeci și unu de ani să înlocuiască aceeași saltea veche și pătată

important:

că nu trebuia să ceară înapoi trecutul pentru a putea avea un loc în prezent.

În primăvara următoare ne-am întors cu toții la casa de la țară.

Inclusiv Andreea.

Noua saltea era deja acolo.

Cea veche dispăruse.

Mama stătea în ușa dormitorului și o privea.

— Ciudat — spuse ea.

— Ce?

— Treizeci și unu de ani am crezut că dacă arunc salteaua, arunc și ultima legătură cu ea.

Andreea se afla în spatele nostru.

— Și acum?

Mama se întoarse.

Andreea zâmbi ușor.

— Acum sunt aici.

Mama nu spuse nimic.

Andreea făcu