important:
că nu trebuia să ceară înapoi trecutul pentru a putea avea un loc în prezent.
În primăvara următoare ne-am întors cu toții la casa de la țară.
Inclusiv Andreea.
Noua saltea era deja acolo.
Cea veche dispăruse.
Mama stătea în ușa dormitorului și o privea.
— Ciudat — spuse ea.
— Ce?
— Treizeci și unu de ani am crezut că dacă arunc salteaua, arunc și ultima legătură cu ea.
Andreea se afla în spatele nostru.
— Și acum?
Mama se întoarse.
Andreea zâmbi ușor.
— Acum sunt aici.
Mama nu spuse nimic.
Andreea făcu