pleci.”
M-am uitat în jur.
Apartamentul părea mai mare.
Mai liniștit.
Pentru o clipă m-am întrebat dacă nu cumva ar fi trebuit să simt un gol.
Dar nu simțeam asta.
Simțeam că, după mult timp, aveam din nou loc.
Loc să respir.
Loc să mă aud pe mine.
Și atunci am înțeles ceva.
Marius avusese dreptate într-o singură privință în dimineața aceea.
Trebuia într-adevăr să aleg.
Doar că uitase că alegerea nu îi aparținea lui.
Îmi aparținea mie.