„Ori mă ierți că te-am înșelat, ori îți faci bagajele și pleci”, mi-a spus soțul în propria mea bucătărie. N-a luat însă în calcul un singur detaliu — iar seara, când și-a băgat cheia în ușă, l-a înțeles.

pleci.”

M-am uitat în jur.

Apartamentul părea mai mare.

Mai liniștit.

Pentru o clipă m-am întrebat dacă nu cumva ar fi trebuit să simt un gol.

Dar nu simțeam asta.

Simțeam că, după mult timp, aveam din nou loc.

Loc să respir.

Loc să mă aud pe mine.

Și atunci am înțeles ceva.

Marius avusese dreptate într-o singură privință în dimineața aceea.

Trebuia într-adevăr să aleg.

Doar că uitase că alegerea nu îi aparținea lui.

Îmi aparținea mie.