întors la casa de pe Strada Nucilor. De data asta fără tocuri. Fără sacou. Doar cu o sacoșă plină de mâncare și medicamente.
În următoarele săptămâni, a revenit des.
A vorbit cu vecinii.
A chemat un instalator.
A plătit datoriile la întreținere.
A aranjat ca cei mici să primească haine și rechizite.
Dar cel mai important, a stat.
A ascultat.
A învățat.
Pentru prima dată, Laura Munteanu a înțeles ce înseamnă să muncești până la epuizare și tot să nu fie suficient.
După trei luni, a făcut ceva ce nimeni