spună nimic.
Solomia crescuse.
Era încă mică și fragilă, dar era caldă.
Respira.
Iar degetele ei se strânseră în jurul degetului mamei.
Bogdan plângea lângă ele.
Înainte să părăsească spitalul, Oksana s-a oprit pentru câteva secunde pe coridorul care ducea spre lift.
Undeva, cu luni în urmă, coborâse pe acolo convinsă că merge să-și vadă copilul pentru ultima dată.
Se întorsese cu brațele goale.
Dar cu o certitudine care îi schimbase viața.
Uneori, instinctul unui părinte nu poate înlocui medicina.
Dar poate spune un lucru esențial:
„Mai verificați o dată.”