— Îți vine ca o domnișoară, i-a răspuns bătrâna, și pentru o clipă i-au strălucit ochii.
Atunci am înțeles ceva ce nu mai știusem să văd de ani de zile.
Eu venisem acolo crezând că le aduc eu ceva. Un ban, niște portocale, un colț de cozonac. Crezusem că sunt cea care dăruiește. Și, când colo, ele îmi puneau dinainte ceașca cea bună, ținută în vitrină pentru zile mari, îmi turnau ceai cu mâna tremurândă și îmi dădeau, fără să știe, exact lucrul pe care îl pierdusem eu prin alergătura mea după șuncă și cozonac de raft: bucuria de a avea puțin și de a fi recunoscător pentru el.
Am plecat spre seară. La poartă, lângă tufele de trandafiri golașe, Ionela m-a apucat de mână cu palmele ei crăpate și mi-a zis:
— Vă mulțumesc că ați venit. Azi chiar am stat la masă. Ca lumea.
Am condus înapoi spre Roman cu geamul lăsat și cu ochii înotând în lacrimi. Nu de milă. De rușine și de recunoștință, amestecate. Rușine că eu, care aveam masa plină, mă plânsesem toată săptămâna de mărunțișuri. Recunoștință că o fetiță de 15 ani, cu mâini de om bătrân, îmi arătase, fără să vrea, cât de bogată eram de fapt și cât de puțin știusem să mă bucur.
De atunci a trecut ceva vreme. Trec pe la ele des, nu cu sacoșe pline, ci așa, ca la niște oameni ai mei. Ionela merge la școală și coase în continuare, seara, la lumina becului. Iar eu, în fiecare an de Paște, înainte să mă apuc de alergat prin magazine, mă opresc o clipă și mă întreb, ca atunci, în ușa casei aceleia mici, cine pe cine a dăruit, de fapt, cu adevărat.
Cu cât avem mai multe, de ce ne bucurăm tot mai puțin de sărbători? Voi vă mai amintiți un Paște în care ați avut puțin, dar v-a fost sufletul plin? Spuneți-mi mai jos, în comentarii — vreau să vă citesc pe fiecare.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
