O fetiță de 15 ani îmi vindea mărar în fața pieței, cu mâini crăpate de om bătrân. Când am întrebat-o ce-și dorește de Paște, mi-a răspuns ceva ce m-a făcut să-mi las coșul din mână chiar acolo, pe asfalt…

de la noi, din solar, mi-a zis.

M-am oprit. La început mai mult ca să-mi trag sufletul. Dar pe urmă i-am văzut iar mâinile alea și nu am mai fost în stare să plec.

— Câți ani ai, draga mea?

— 15. Fac 16 la toamnă.

I-am întins 10 lei pe două legături și am mai rămas. Nu știu de ce.

— Și stai singură aici, în ziua asta?

A dat din umeri, fără pic de milă de sine.

— Cu bunica. De când a murit mama, doar noi două am rămas. Ea nu