O fetiță de 15 ani îmi vindea mărar în fața pieței, cu mâini crăpate de om bătrân. Când am întrebat-o ce-și dorește de Paște, mi-a răspuns ceva ce m-a făcut să-mi las coșul din mână chiar acolo, pe asfalt…

aceleia mici, cine pe cine a dăruit, de fapt, cu adevărat.

Cu cât avem mai multe, de ce ne bucurăm tot mai puțin de sărbători? Voi vă mai amintiți un Paște în care ați avut puțin, dar v-a fost sufletul plin? Spuneți-mi mai jos, în comentarii — vreau să vă citesc pe fiecare.

 

 

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane