odaie mică, cu var proaspăt dat pe pereți și cu miros de busuioc. Pe o masă acoperită cu o față de masă albă, cusută la colțuri cu flori roșii și albastre — cusută de mână, se vedea, cu ață trasă cu răbdare — erau așezate câteva ouă roșii într-o strachină, un castron cu răcituri și un cozonac. Un singur cozonac, dar acasă, făcut de ele.
Când am simțit mirosul lui — vanilie, coajă de lămâie, nucă — mi s-au înmuiat genunchii. Așa mirosea bucătăria bunicii mele acum patruzeci de ani. Un miros pe care