să-l vadă pe tatăl vitreg, să-i pună o singură întrebare: „De ce?”
Credea că omul va regreta, va cere iertare. Dar nu — a fost obraznic și cinic:
— Ei, Ilioșa, ești fericit acum? Am îmbătrânit, am devenit sentimental. Am ezitat. Trebuia să te termin în pădure.
— M-am tot gândit… Eram aproape ca un tată pentru tine…
Ilia aproape s-a sufocat de furie.
— Ca un tată?! Tu-mi spuneai povești că vei găsi criminalii lui tata, că suferi alături de mine… iar tu l-ai omorât cu mâna ta?! Din cauza ta a murit