că vestea nu-l bucura.
Rita s-a simțit jignită.
— Dragule, ce ai? Nu ești bucuros? E copilul nostru. Al tău și al meu.
Acum trebuie să ne căsătorim cât mai repede, până nu se vede burtica.
Egor a mormăit ceva vag:
— Ei, probabil… Doar că e cam devreme. Cum așa? Am crezut că te protejezi. Bine, vorbesc cu ai mei și le spun, dacă tot s-a întâmplat asta…
După acea conversație neplăcută, logodnicul a dispărut. Nu mai răspundea la telefon, nu mai venea la cafenea. Rita era terminată, plânsese toate lacrimile,