cealaltă.
— Elena?
— În sufragerie.
A venit zâmbind.
— Unde-i Marian?
— La mama.
— De ce?
Apoi a văzut-o.
Larisa stătea în fotoliul de lângă fereastră.
Trolerul ei era lângă canapea.
Costel s-a oprit atât de brusc, încât punga din mâna lui i-a lovit piciorul.
S-a uitat la Larisa.
Apoi la mine.
Din nou la Larisa.
— Ce… ce faci aici?
Larisa s-a ridicat.
— Am venit să locuiesc cu tine. Nu asta mi-ai spus?
Costel a rămas fără cuvinte.
— Elena, pot să explic.
— Perfect, am spus. Suntem două. Explică-ne amândurora.
— Nu este ceea ce