nimic.
Eram două femei care, cu o oră înainte, probabil s-ar fi urât fără să se cunoască.
Acum stăteam în același hol și înțelegeam că același om ne construise două realități diferite.
— Îmi pare rău, a spus Larisa. Nu știu ce altceva să spun.
— Ai fotografii cu el aici?
A deschis telefonul.
Avea.
Costel pe canapeaua noastră.
Costel în bucătăria mea.
Costel pe balcon, dimineața, cu cana lui preferată în mână.
Într-o fotografie se vedea peretele din sufragerie.
Gol.
Exact locul unde stătea fotografia de la nunta noastră.
Mi-am amintit