Martin a urmărit-o până când a dispărut dintre nori.
În acea clipă a înțeles că, uneori, nu oamenii sunt cei care păstrează cel mai bine amintirea unui suflet bun.
Uneori, recunoștința rămâne vie în locurile și în ființele pe care le-ai iubit fără să aștepți nimic în schimb.
Iar din ziua aceea, mormântul Sofiei nu a mai fost niciodată uitat. În fiecare săptămână apăreau flori proaspete, lumânări aprinse și oameni care se opreau pentru câteva clipe de liniște. Cioara a continuat să vină o vreme, dar într-o dimineață nu a