O cioară aducea în fiecare zi o floare la mormântul unei femei uitate

găsise odată cățelul pierdut.

Un bărbat și-a amintit că, în copilărie, îi pansase un porumbel rănit și îi explicase că orice ființă merită o șansă.

Martin privea în liniște.

Cioara a coborât și în acea dimineață, așa cum făcea de ani întregi.

S-a apropiat de mormânt cu o floare galbenă în cioc.

Când a văzut toate celelalte flori, a rămas nemișcată câteva secunde.

A lăsat încet floarea lângă celelalte, a înclinat capul spre fotografie și a scos un singur croncănit scurt.

Apoi și-a desfăcut aripile și s-a ridicat spre cer.