O cioară aducea în fiecare zi o floare la mormântul unei femei uitate

a deschis larg fereastra și i-a dat drumul. N-a vrut s-o țină închisă. Credea că iubirea adevărată nu înseamnă să stăpânești pe cineva.

— Și pasărea?

— N-a plecat de tot. În fiecare zi se întorcea. Se așeza pe gard, iar Sofia îi lăsa apă și câteva boabe. Uneori stăteau împreună ore întregi, fără niciun cuvânt. Vecinii râdeau de ea și spuneau că vorbește cu păsările.

Martin începea să înțeleagă.

— Cioara de acum este aceeași?

Sara a dat încet din cap.

— Nu pot spune sigur. Ciorile trăiesc mulți ani. Dar chiar dacă