alesese tocmai casa ei pentru că inocența unei femei bătrâne îi putea servi drept acoperire.
În primăvara următoare, Maria plantă din nou cartofi.
Vecina de peste drum veni la gard.
— După ce ai găsit anul trecut, eu n-aș mai săpa niciodată acolo.
Maria ridică din umeri.
— Și ce vrei să fac? Să cumpăr cartofi toată viața din cauza prostiilor lui Victor?
Vecina începu să râdă.
— Dar dacă mai găsești un sicriu?
Maria înfipse lopata în pământ.
— Atunci chem poliția înainte să chem tot satul.
Amândouă râseră.
În ziua aceea, Maria