un om. Apoi, într-o noapte, casa a luat foc. Soția mea și fiul nostru au murit. Eu am rămas doar cu hainele de pe mine. Am pierdut totul. Am trăit pe străzi, nu pentru că am fost leneș, ci pentru că nu mai aveam pentru cine să trăiesc.”
În biserică, nimeni nu mai respira. Chiar și Loredana își coborâse privirea.
„Într-o zi, pe când stăteam în parc, flămând și ud de ploaie, o femeie s-a oprit în fața mea și mi-a întins o pungă cu mâncare. Era Maria.