portiera înainte să apuc eu.
— Mamă…
Veta a ieșit greu din mașină, cu borcanul la piept, și s-a oprit în fața lui. S-au uitat unul la altul o clipă, ca doi străini. Apoi ea a ridicat mâna și l-a apucat de barbă, ușor, cum apuci obrazul unui copil.
— Ce-i asta pe tine? Ce ai slăbit așa? De ce nu mi-ai zis, măi băiatule?
Și atunci Costel, bărbatul ăla mare, s-a aplecat și și-a pus fața în basmaua ei, și a început să plângă cum plâng bărbații