O bătrână m-a oprit pe peron și m-a întrebat, cu vocea tremurândă, dacă ăsta e trenul de Cluj. Avea două plase grele și basmaua legată strâns. Peste o oră aveam să aflu că nu-și anunțase fiul că vine — și de ce…

mama dumneavoastră lângă mine.

Am auzit tăcere. Apoi un fel de oftat, ca și cum cineva s-ar fi așezat pe un scaun.

— Mama? Cum… unde e mama?

I-am dat adresa. Am auzit cum se agită, cum caută cheile, cum trântește o ușă. Veta stătea lângă mine și mă privea cum vorbesc despre ea cu fiul ei, și-i tremura bărbia.

Am coborât, am mai luat un taxi și ne-am dus spre Grigorescu. Veta n-a mai zis mult pe drum. Ținea borcanul în poală și se uita pe geam la orașul ăsta