— Nu i-ați spus?
— Nu. A făcut un semn cu mâna, ca și cum ar fi alungat o muscă. Vreau să-i văd fața când mă găsește în ușă. Dacă-l sun, zice „lasă, mamă, că vin eu”, și tot amână, și amână. De Paștele de anul trecut a fost ultima oară pe-acasă. Un an și mai bine.
A scos din buzunarul hainei un telefon vechi, cu butoane, și l-a întors spre mine.
— Uite, aici am pozele. Cu el, cu nevastă-sa, cu nepoții. Stai să ți-i arăt.
A apăsat pe un buton, pe