a zis încet. Mie nu mi-a spus nimic. Venea de Paști, era totul bine, râdea…
— Așa fac ăștia tinerii, doamnă, a oftat vecina. Le e rușine. Stați să văd, că am undeva un număr de la el, mi-l lăsase când s-a mutat, pentru corespondență.
Drumul până la Grigorescu
Vecina a intrat și s-a întors cu un petic de hârtie. Am format eu numărul, de pe telefonul meu, că al Vetei zăcea mort în buzunar. A sunat lung. O dată, de două ori, de trei ori. Nimic. Am mai încercat o