— Noi așa ceva nu mâncăm! La noi, la țară, cu din-astea hrănesc porcii!

cu mama mea așa.

Igor s-a oprit.

În cinci minute, holul era plin de pași, oftaturi și șoapte nervoase.

Ușa s-a trântit.

Liniște.

Marina s-a lăsat pe scaun.

Mâinile îi tremurau.

Pavel s-a apropiat și a îmbrățișat-o.

— Ai făcut bine, mamă.

Ea l-a strâns la piept.

— Îmi pare rău că ai auzit.

— Mai bine așa, — a spus el. — Acum știu că suntem doar noi. Și e suficient.

Seara, Marina a strâns masa.

A aruncat fața de masă pătată.

A deschis geamul.

Aer rece, curat.

Pentru prima dată după mult timp,