”Noaptea în care tatăl meu m.ort mi-a spus: „Să nu îmbraci rochia pe care ți-a cumpărat-o soțul tău”

imposibil de ignorat.

 

Primul gând a fost simplu și înfiorător: asta nu e un accident.

 

Am tras rochia de pe pat cu grijă, de parcă ar fi fost o bombă. Mi-am spălat mâinile de două ori. Apoi încă o dată.

 

M-am așezat pe marginea patului și am început să leg lucrurile.

Insistența lui. Tonul prea ferm.

Faptul că nu voia altă rochie.

Faptul că plecase exact în ziua aceea.

Mi-am amintit de tatăl meu. De felul în care mă privea în vis. Fără panică. Doar cu o