Niște cunoștințe s-au invitat singuri la noi la țară „la un grătar”

anii de când îl cunoșteam, părea cu adevărat stânjenit.

După încă zece minute au început să-și strângă lucrurile.

Alina a încercat să schimbe subiectul, apoi a spus încet:

— Cred că ar fi bine să plecăm.

I-am condus până la poartă.

Înainte să urce în mașină, Mihai s-a întors spre mine.

— Ai dreptate. Am procedat urât. N-am crezut că te va deranja atât.

— Nu m-a deranjat lipsa cărnii, i-am răspuns. M-a deranjat că ați considerat firesc să profitați de noi.

Au plecat fără să mai spună nimic.

Când mașina a dispărut