Nepotul meu s-a căsătorit în octombrie… nu m-au invitat.

cine este.

În noaptea aceea aproape că n-am dormit.

Scaunul acela gol îmi apărea mereu în minte.

A doua zi, la ora zece, a sunat cineva la ușă.

Nu era Carmen.

Era Sergio.

Stătea pe palier singur.

Avea cearcăne și ținea ceva în mână.

Cartonașul.

Cel din fotografie.

— Bunico…

Nu l-am invitat imediat înăuntru.

— Mama mi-a spus că ai văzut fotografia.

— Am văzut-o.

A întins cartonașul spre mine.

— L-am păstrat.

Nu l-am luat.

— De ce?

Și atunci nepotul meu a început să plângă.

Nu îl mai văzusem plângând de când