Nemții au făcut-o de râs în fața satului…

uita.

Într-o iarnă cumplită, când zăpada îngropase satul până la ferestre, aceeași femeie care spusese că Ariana „și-a căutat-o” a venit tremurând la ușa ei.

— Salvează-mi băiatul… moare de foame…

Ariana s-a dus în cămară și i-a dat ultimul sac de cartofi.

Femeia a izbucnit în plâns.

— După tot ce ți-am făcut…

Ariana a răspuns calm:

— Eu nu vreau să fiu ca voi.

În seara aceea, Dumitru a privit-o altfel decât o privise vreodată.

Nu ca pe femeia frumoasă de care fusese îndrăgostit.

Ci ca pe omul cel mai puternic